OCHI1, ochi, s. m. ochiuri. 1. Fiecare dintre cele două organe ale vederii, de formă globulară, sticloase, așezate simetric în partea din față a capului omului și a unor animale; globul împreună cu orbita, pleoapele, genele; irisul colorat al acestui organ; organul vederii unui animal sau al unei insecte, indiferent de structura lui.
UITÁRE, uitări, s. f. 1. Faptul de a uita, de a nu-și aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri.
Uiţi ochii persoanelor cu care te întâlneşti pentru prima dată şi apoi ştii sigur că nu vei mai avea cum să îi priveşti. Uiţi ochii persoanelor care cândva ţi-au fost dragi, dar care te-au rănit sau de care te-ai distanţat încet-încet, ca mai apoi să-ţi rămână doar amintirile şi să priveşti în urmă cu părere de rău sau amărăciune – nu te va ţine mult, fiindcă deja ai alţi oameni de care te înconjori şi eşti prea ocupat să le reţii culoarea ochilor, sperând că nu va fi ceva trecător şi de această dată.
Privind la definiţii, ochii sunt doar nişte organe, iar uitarea un proces psihic normal şi de care avem nevoie, pentru a face loc altor informaţii, pentru a nu ne încărca cu cele care nu ne mai sunt de folos.
Dacă luăm aceste două simple cuvinte, pentru poeţi şi scriitori de romane ele reprezintă un punct de plecare în descrierea unei iubiri, a acelei etape a vieţii în care sunt înconjuraţi de acel sentiment sau aspiră spre împlinirea lui pentru a se desăvârşi sufleteşte. Ochii fiinţei iubite sunt descrişi ca fiind, probabil, cei mai frumoşi din lume, având deci un rol important în viziunea scriitorului asupra persoanei pe care o iubeşte. Apoi intervine uitarea, motiv literar la fel de frecvent în opere. Deşi se observă că nu e acea uitare definitivă, rămânând măcar un lucru care să amintească de ceea ce a fost.
Privind la definiţii, ochii sunt doar nişte organe, iar uitarea un proces psihic normal şi de care avem nevoie, pentru a face loc altor informaţii, pentru a nu ne încărca cu cele care nu ne mai sunt de folos.
Dacă luăm aceste două simple cuvinte, pentru poeţi şi scriitori de romane ele reprezintă un punct de plecare în descrierea unei iubiri, a acelei etape a vieţii în care sunt înconjuraţi de acel sentiment sau aspiră spre împlinirea lui pentru a se desăvârşi sufleteşte. Ochii fiinţei iubite sunt descrişi ca fiind, probabil, cei mai frumoşi din lume, având deci un rol important în viziunea scriitorului asupra persoanei pe care o iubeşte. Apoi intervine uitarea, motiv literar la fel de frecvent în opere. Deşi se observă că nu e acea uitare definitivă, rămânând măcar un lucru care să amintească de ceea ce a fost.
S.
