Plictiseală şi căldură.

Oare în zilele călduroase de ce e atâta plictiseală? Se presupune că trebuie să ieşi, să te distrezi, eventual să tragi o fugă la piscină cu prietenii şi ei să te arunce în apă, iar tu să urli că-i tranşezi când îi prinzi şi tot felul de întâmplări care nu ar trebui să aibă nici o legătură cu plictiseala! Dar sincer, mie la 30 şi ceva de grade, îmi vine doar să lenevesc în pat, să citesc, să mă uit la un film bun şi să trag perdelele ca să nu intre soarele în cameră. E enervant soarele. E obositor. Răspândeşte prea multă căldură. Îmi e dor de zilele ploioase de la început de iunie...

Mai că m-aş urca într-un tren cu destinaţie necunoscută, să ajung undeva la munte şi să rămân acolo pe tot parcursul verii. Ador muntele... când e mai răcoare ca în oraşele mari sau mici, dar totuşi enervante, aerul care nu e la fel de poluat ca în mediul citadin şi muuuulte altele.

În asemenea zile mă gândesc cât de antitalent sunt şi la faptul că n-am mai scris de vreo 4 luni buuune ceva coerent şi care să mă mulţumească - nu că m-ar fi mulţumit vreodată ceva. Din câte observ, nici acum nu sunt prea coerentă. Eh, cert e că urmează o vară luuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuungă, plictisitoare, călduroasă, nemulţumitoare ş.a.m.d.

s.